Sorin Stoica

Dincolo de frontiere (eBook, ePUB)

Opere

• Format: ePub

Produktbeschreibung

"Trebuie spus ca, de¿i disparut mult prea devreme, înainte de a împlini treizeci de ani, Sorin Stoica a scris ¿i a publicat relativ mult. (Fara a fi, cumva, prin asta, industrios). Spre surpriza tuturor, inclusiv a editorilor, volumul acesta, con¿inând numai literatura (adica nu ¿i cercetarile academice adiacente, din sfera antropologiei culturale) se apropie, cantitativ, de o mie de pagini. Povestiri, romane, publicistica, jurnal, coresponden¿a (electronica), note disparate (extrase din cele câteva agende). Singura excep¿ie o reprezinta, aici, prezen¿a disertäiei de masterat, realizata sub îndrumarea profesorilor ¿erban Anghelescu ¿i Vintila Mihailescu. Excep¿ie doar par¿iala, caci tema e mult prea pasionanta pentru ca lucrarea sa fie tratata ca o simpla formalitate universitara. Spun doar ca se nume¿te Mitul poetului be¿iv, ca e foarte bine informata ¿i sub raport teoretic, ¿i în ceea ce prive¿te exemplele, ¿i ca ultimul capitol vizeaza nici mai mult, nici mai püin decât «conflictul optzecisto-fracturist dintr-o perspectiva ritual simbolica».

S-a în¿eles deja, cred, ca sunt destul de bine informat în legatura cu amanuntele de ordin tehnic ale acestei edi¿ii. Întâmplarea face sa fiu prefäatorul ei. Acesta este motivul obiectiv pentru care am ales sa scriu acum, cu püin înainte de apari¿ie, un fel de avancronica, ¿i nu, eventual, dupa, o cronica redundanta ¿i, chiar de aceea, moralmente discutabila. Am însa, ¿i o serie de alte justificari, profund subiective, dar nicidecum mai püin hotarâtoare.

Întâi de toate, eu unul nu l-am cunoscut niciodata, fäa-n fäa, pe Sorin Stoica. Mai mult decât atât, n-am avut ocazia sa scriu despre el atâta timp cât traia. Poate ca, profesional vorbind, e mai bine äa. Cert e ca dupa ce l-am citit aproape în întregime, am resim¿it absen¿a aceasta aproape ca pe o frustrare. Caci, sa nu ne ascundem dupa deget, atunci când iubim cu adevarat un scriitor, töi (adica pâna ¿i criticii) vrem sa-l întâlnim, fie ¿i accidental, fie ¿i numai pentru câteva minute. Iar atunci când ¿inem la o carte, töi (adica în special criticii) sim¿im nevoia sa ne pronun¿am public în legatura cu ea.

În alta ordine de idei, marturisesc ca, în general, îmi displace felul în care este administrata postum imaginea autorilor disparüi. Mai ales când ace¿tia sunt tineri. (¿i din nefericire, ultima generäie numara deja câteva asemenea cazuri tragice). Iertat sa-mi fie cinismul, dar am vazut instrumentându-se, nu o data, veritabile dramolete de prost gust, menite sa lezeze de fapt memoria respectivului tânar scriitor. Discüia critica asupra valorii e sistematic neglijata în favoarea unor discursuri liricoide ¿i festiviste, de un romantism provincial, ai caror mandatari sunt de obicei amicii ¿i familia. Or, äa ie¿im cu totul din späiul literaturii. ¿i chiar din acela al bunului sim¿.

În cazul de fäa, spuneam, lucrurile stau cu totul diferit. Mi s-a parut de la început admirabila decen¿a cu care prietenii (Cosmin Manolache, Calin Torsan sau, dintre critici, Marius Chivu) au gasit de cuviin¿a sa vorbeasca, postum, despre scriitorul Sorin Stoica. O decen¿a, daca stam sa ne gândim, foarte eficace, din moment ce a avut, printre rezultate, chiar realizarea acestei edi¿ii. Adunarea materialelor, selec¿ia ¿i transcrierea lor, verificarea, sunt, de buna seama, activitäi angajante, care pretind tacere ¿i efort. Nimic altceva. Aproape jumatate din cuprinsul prezentului volum con¿ine texte daca nu inedite (cum e cazul amintitei disertäii sau al anumitor însemnari din agende), macar inaccesibile publicului (o rubrica la un cotidian din Câmpina).

La aceasta din urma ä vrea sa ma refer în continuare. Începuta în 1999, pe când Sorin Stoica avea doar 21 de ani, colaborarea la ziarul Partener e unul din cele mai consecvente (¿i mai discrete totodata) proiecte ale lui Sorin Stoica. Un total de patru sute de articole din care se detäeaza o rubrica, Oameni de bine, revitalizând bonom ¿i ironic o sintagma a anilor nouazeci. E vorba de o suita de portrete ale unor personalitäi demne de admiräia autorului (admiräie reala ¿i, de aceea, nu o data, contondenta, mergând pâna la expresia frusta a dezamagirii). Mircea Cartarescu, Cristian Tudor Popescu, Horia Bernea, Ioan Chirila, Bregovic, Ovidiu Verde¿, Mircea Nedelciu, Radu Cosäu, Jim Morrison, Tarantino, Zidane, Lucian Pintilie, Geo Bogza, J.D. Salinger, Tudor Octavian, Valeriu Sterian, Gheorghe Iova, Emir Kusturica, Marin Preda, Mircea Lucescu, ¿tefan Banulescu, Dan Lungu, Caragiale, Nikita Mihalkov, Irina Nicolau, Nicolae Manolescu, Leonard Cohen ¿i al¿ii. Ultimul pe lista, nu din întâmplare, Alexandru Monciu-Sudinsky.

Destui dintre ace¿tia sunt judecäi sever, în numai câteva fraze iüi. Atitudinea e în¿elatoare, dar se poate lesne explica. Având oroare de tonul lingüitor, Sorin Stoica prefera sa treaca drept rudimentar («mitocan», spune el, daca nu gre¿esc) decât sa se murdareasca în cleiul stilistic al falselor elogii. Autenticitatea, de la care colegii sai de generäie se revendica zgomotos ¿i nu întotdeauna autentic, îl caracterizeaza pe autorul Limbii comune în mod aproape natural. El nu poate scrie altfel decât äa, sincer. Cu fraze scurte ¿i apucând zdravan realul imediat. Nu accepta alte registre, pentru ca nu le poate mima. Detesta organic melodrama. Are, în acest sens, câ¿iva mae¿tri (dintre cei enumeräi mai sus), dar un singur profesor esen¿ial, un singur sensei. Nae Stabiliment, unchiul din Büteni (Radu Conciu, pe numele din buletin), un personaj în carne ¿i oase, înzestrat, pare-se, cu un inegalabil sim¿ al naräiunii.

Dincolo de caracterul lor, cum spuneam, aproape inedit, aceste portrete mai dezvaluie, în scrisul lui Sorin Stoica o zona pâna acum neexplorata. Ele sunt, în fond, ni¿te exerci¿ii de digitäie pentru proza de mai larga respiräie. Câteva dintre ele s-au topit, în întregime sau în parte, în substan¿a romanului O limba comuna. Curios lucru, cum percepea Sorin Stoica tranzi¿ia dintr-un gen în altul. Concepute pentru un public foarte restrâns, medalioanele acestea nu pareau sa aiba, pentru el, statut de articole în toata puterea cuvântului. Nu ¿ineau, adica, de presa. Mai degraba, le vedea func¿ionând ca literatura. (Dovada cât de mul¿i scriitori apar pe lista lui). Le exersa acolo în tot adevarul lor, pentru ca apoi, sa le modifice foarte püin ¿i sa le introduca în materia unei car¿i de proza. Nu e nimic reprobabil în asta. Preluarile vizeaza anumite blocuri de text, anumite paragrafe carora, probabil, Sorin Stoica le cauta acustica perfecta. Dic¿ia. Formularea exacta. Adica tocmai acea limba comuna. La fine¿ea auditiva a prozatorului au facut referire töi criticii. Senzäia e ca Sorin Stoica prinde (acesta e cuvântul cel mai potrivit) ritmul ¿i ticurile vorbitorilor de azi ¿i le transcrie savuros. Fara infatuare parodica ¿i, evident, fara inten¿ii fastidios pedagogice. Scrie, de pilda, exclusiv io (în loc de eu) pentru ca, e convins, äa se pronun¿a de fapt. Acesta e uzul. ¿i, sincer vorbind, cam are, ¿i de data aceasta, dreptate.

Nu e nimic omagial în ideea publicarii acestei edi¿ii. Doar o strict (dar strict) necesara restituire." - Cosmin Ciotlö, România literara, 14 noiembrie 2012

---

Dieser Download kann aus rechtlichen Gründen nur mit Rechnungsadresse in A, B, BG, CY, CZ, D, DK, EW, E, FIN, F, GR, H, IRL, I, LT, L, LR, M, NL, PL, P, R, S, SLO, SK ausgeliefert werden.

Produktdetails

• Verlag: Casa de Pariuri Literare
• Seitenzahl: 1481
• Erscheinungstermin: 14. Juni 2016
• Rumänisch
• ISBN-13: 9786068342719
• Artikelnr.: 45260426