Nicht lieferbar
p>Ficțiune autobiografică și exercițiu spiritual, Hotel Universal este romanul unei lumi dispărute, o lume amestecată, cosmopolită și crudă, însă cu valorile esențiale intacte.
Se spune că, la început, Hotelul Universal se afla exact în centrul Bucureștilor. Loc straniu, cu nenumărate cotloane și pivnițe încurcate, hotelul de pe Gabroveni a avut mai multe vieți: a ars de cîteva ori, s-a refăcut și a fost martorul unor dramolete consemnate în cronicile vremurilor. A supraviețuit, cu multe modificări, perioadei comuniste, iar după 1989 a devenit cămin studențesc, trăind o a treia viață, la fel de imprevizibilă, pînă să fie revendicat de foștii săi proprietari și închis recent.
„Hotel Universal e un roman extraordinar, cu o frază rară, unduioasă, ambiguă (somnambulă?) și, în același timp, de mare precizie, cum puțini o au în scrisul românesc; pe umerii acesteia Simona Sora a construit o lume unică, răvășitoare, un veac (și mai bine) de matriarhat (în care și bărbații sînt mai curînd femei), țesut subtil și profund, senzorial, fantasmal și spiritual, un veac scăldat în melancolie și o lume care e, în același timp, dezechilibrată și armonioasă. Senzația pe care am avut-o la lectură a fost una de frumusețe răvășitoare, deși n-ar trebui să uităm complexitatea, foile și straturile acestei lumi, adînca lor relevanță umană și istorică.“ (Sanda Cordoș)
Se spune că, la început, Hotelul Universal se afla exact în centrul Bucureștilor. Loc straniu, cu nenumărate cotloane și pivnițe încurcate, hotelul de pe Gabroveni a avut mai multe vieți: a ars de cîteva ori, s-a refăcut și a fost martorul unor dramolete consemnate în cronicile vremurilor. A supraviețuit, cu multe modificări, perioadei comuniste, iar după 1989 a devenit cămin studențesc, trăind o a treia viață, la fel de imprevizibilă, pînă să fie revendicat de foștii săi proprietari și închis recent.
„Hotel Universal e un roman extraordinar, cu o frază rară, unduioasă, ambiguă (somnambulă?) și, în același timp, de mare precizie, cum puțini o au în scrisul românesc; pe umerii acesteia Simona Sora a construit o lume unică, răvășitoare, un veac (și mai bine) de matriarhat (în care și bărbații sînt mai curînd femei), țesut subtil și profund, senzorial, fantasmal și spiritual, un veac scăldat în melancolie și o lume care e, în același timp, dezechilibrată și armonioasă. Senzația pe care am avut-o la lectură a fost una de frumusețe răvășitoare, deși n-ar trebui să uităm complexitatea, foile și straturile acestei lumi, adînca lor relevanță umană și istorică.“ (Sanda Cordoș)