Exista în activitatea publicistica a lui Eminescu trei perioade distincte în cadrul carora putem fixa ¿i câteva momente mai semnificative pentru o problema sau alta. Criteriul de baza pe care ne întemeiem în periodizarea noastra îl constituie schimbarile intervenite în statutul personal al poetului în cursul activitäii sale scriitorice¿ti, schimbari care hotarasc în fond orientarea ¿i caracterul ei. Publicistica eminesciana din prima perioada se circumscrie între ianuarie 1870, când publica primul articol, O scriere critica în Albina din Pesta ¿i mai 1876, când intra în redac¿ia Curierului de Iäi, foaia ie¿eana. Vom distinge aici o publicistica a epocii studiilor universitare la Viena, când Eminescu colaboreaza la publicäiile românilor din Imperiul austro-ungar ¿i se situeaza pe pozi¿iile acestora în apararea institu¿iilor culturale, critica dualismul ¿i se afirma ca un exponent al "tinerilor" în lupta pentru înfaptuirea idealului de unitate näionala a poporului român. Eminescu se manifesta în direc¿ii multiple, de la articolul pe teme culturale la editorialul de orientare politica ¿i lansarea de apeluri catre public pentru solidaritatea näionala. Pozi¿ia sa este a tânarului intelectual român, însufle¿it de lupta poporului sau ¿i acest avânt tineresc se reflecta ¿i în publicistica sa. Acestei prime perioade se impune sa-i alaturam ¿i un al doilea moment care coincide cu activitatea de bibliotecar la Biblioteca Centrala din Iäi. Activitatea publicistica de acum este redusa ca extindere ¿i are, în chip evident, caracter carturaresc. Eminescu ¿ine, tot acum, ¿i conferin¿a Influen¿a austriaca asupra românilor din Principate, în care sintetizeaza ideile din articolele anterioare ¿i din însemnarile din manuscrise ¿i schi¿eaza un program pentru viitoarea sa activitate publicistica. Perioada a doua a gazetariei lui Eminescu o înscriem între 19 mai 1876, când avem date sigure ca poetul intra ca redactor la Curierul de Iäi, ¿i ultima saptamâna din octombrie 1877, când parase¿te redac¿ia foii ie¿ene. Se produce acum o schimbare fundamentala în statutul personal al poetului, în sensul ca devine ziarist profesionist. Foaia ie¿eana era, pe de alta parte, o publicäie oficiala, cu o apari¿ie de trei ori pe saptamâna ¿i care rezerva par¿ii neoficiale, din cele patru pagini, una singura. Concep¿ia lui Eminescu despre menirea ziarelor este cea a înaintäilor sai Asachi, Kogalniceanu, Alecsandri, Negruzzi, care faceau din publicäiile lor organe de presa cu caracter enciclopedic. Pe acest drum merge ¿i Eminescu ¿i în acea singura pagina o unei foi oficiale face cronica de politica externa, cronica de politica interna, cronica culturala, cronica dramatica ¿i artistica. Nicaieri în gazetaria lui Eminescu nu se vede mai bine ca la Curierul de Iäi ce poate realiza geniul cu mijloace materiale reduse ¿i într-un späiu tipografic restrâns. Activitatea publicistica a poetului surprinde prin diversitatea problemelor abordate, prin seriozitatea ¿i buna informare ¿i prin modul de-a polemiza în chestiunile controversate. Aici, la Curierul de Iäi - ¿i nu la Timpul - îl gasim pe Eminescu cronicarul de politica externa, cronicarul cultural ¿i cronicarul dramatic. Perioada a treia a gazetariei lui Eminescu este cuprinsa între octombrie 1877, data intrarii în redac¿ia Timpului, cotidianul bucure¿tean, ¿i iunie 1883, prabu¿irea sa intelectuala. Aparent nu se schimba nimic în statutul personal al poetului, de vreme ce trece ca ziarist profesionist de la foaia ie¿eana la cotidianul bucure¿tean. ¿i totu¿i situäia nu se prezinta äa. Poetul intra în redac¿ia Timpului, ca simplu redactor, cum era ¿i I. Slavici, la chemarea caruia parase¿te foaia ie¿eana, trece apoi în fruntea ziarului, ca redactor-¿ef, ca sa ocupe, în final, postul de prim-redactor. Eminescu î¿i asuma sarcina, la intrarea în redac¿ia Timpului, sa faca cronica de politica interna ¿i se ocupa cu intermiten¿e de evenimentele internäionale ¿i de mi¿carea culturala. Publicistica sa cunoäte, sub aspectul diversitäii, o îngustare evidenta în raport cu cea de la foaia ie¿eana. Dar daca la cotidianul bucure¿tean nu ne întâmpina peisajul caleidoscopic din foaia ie¿eana, se impune aten¿iei înca din primele articole amplificarea discursului critic ¿i verva polemica. Publicistica eminesciana cunoäte desfäurarea cea mai larga între februarie 1880 ¿i decembrie 1881. Acum Eminescu este redactor-¿ef al cotidianului bucure¿tean ¿i îl transforma în organ de presa al orientarii sale politice. Poetul sus¿ine, în zeci de articole, primatul muncii în promovarea în ierarhia sociala, ia apararea "claselor pozitive" ¿i critica în termeni necru¿atori "patura superpusa" ¿i demagogia din viäa politica. Eminescu parase¿te conducerea Timpului în ianuarie 1882, ca urmare a apropierii "sincerilor conservatori" de "sincerii liberali" ¿i a formarii "opozi¿iei coalizate". Poetul trece raspunderea conducerii ziarului lui Grigore G. Paucescu, membru marcant al "opozi¿iei coalizate" ¿i ramâne prim-redactor pentru partea politica. Colaborarea sa nu mai este la fel de sus¿inuta ca înainte de ianuarie 1882, asistam la absen¿e din redac¿ie. Ziaristica poetului cunoäte ¿i un epilog, care se constituie din cele câteva articole publicate în România libera ¿i Fântâna Blanduziei spre sfâr¿itul vie¿ii.
Dieser Download kann aus rechtlichen Gründen nur mit Rechnungsadresse in A, B, BG, CY, CZ, D, DK, EW, E, FIN, F, GR, H, IRL, I, LT, L, LR, M, NL, PL, P, R, S, SLO, SK ausgeliefert werden.