nu mai exista pe piäa de carte de zeci de ani. De fapt, de la debut, din 1969. Cînd scriu aceste rînduri, înca nu mi-am revazut ¿i recitit cartea. Aproape ca pot spune ca nu am habar ce am scris în . ¿i nici nu cred ca ä putea fi obiectiva fäa de valoarea estetica a car¿ilor mele de început. Nu-mi amintesc sa fi scris cineva, vreun critic, cît ar fi fost el de neverosimil, despre carte. E¿ecul a fost total. Töi colegii de vîrsta mea debutasera deja, cu brio. Pentru ei începusera vremurile recunoäterii ¿i ale privilegiilor. Eu sapam, ca o cîrti¿a kafkiana, bolnava ¿i oarba, prin pamîntul poeziei din capul meu. ¿tiu, doar, ca n-am putut dintr-o pudoare (ne)verosimila sa-mi exhib sentimentele legate de boala care nu ma lasa sa respir. Aveam tuberculoza pulmonara severa. Am fost inocenta. Sînt ¿i acum, dar altfel. A venit Alex Goldi¿, un tînar critic de aproximativ treizeci de ani, care a readus în scena , un gest exorbitant ¿i riscant din partea lui, pentru care îi mul¿umesc. (Angela Marinescu)
De peste patru decenii, Angela Marinescu a ramas una dintre cele mai excentrice figuri ale poeziei române¿ti, de neîncadrat în nici o poetica generäionista. În , excelentul volum de debut din 1969 (care ma face sa ma întreb unde sînt stralucitele debuturi de altadata), tînara poeta rasturna abstractismul panteist ¿i livresc à la Nichita Stanescu sau Ana Blandiana într-un imaginar dens ¿i grav, încarcat de fantasme sexuale ¿i funerare. Simbolurile ascensiunii, ale tinere¿ii ¿i ale puritäii, tipic ¿aizeciste, faceau loc unui con¿inut poetic ponderabil ¿i impudic. Ce împartäea poezia Angelei Marinescu cu versurile colegilor de generäie era, poate, doar o anumita calofilie barbiana a formei, la care va renun¿a pe parcurs. Cu optzeci¿tii are autoarea Blindajului final ¿i mai püine lucruri în comun, caci formula ei poetica e tot ce poate fi mai strain înscenarilor textuale. E explicabil, äadar, faptul ca tocmai postura de outsider o recomanda pe Angela Marinescu drept mama absoluta a autenticismului românesc. (Alex Goldi¿)
De peste patru decenii, Angela Marinescu a ramas una dintre cele mai excentrice figuri ale poeziei române¿ti, de neîncadrat în nici o poetica generäionista. În , excelentul volum de debut din 1969 (care ma face sa ma întreb unde sînt stralucitele debuturi de altadata), tînara poeta rasturna abstractismul panteist ¿i livresc à la Nichita Stanescu sau Ana Blandiana într-un imaginar dens ¿i grav, încarcat de fantasme sexuale ¿i funerare. Simbolurile ascensiunii, ale tinere¿ii ¿i ale puritäii, tipic ¿aizeciste, faceau loc unui con¿inut poetic ponderabil ¿i impudic. Ce împartäea poezia Angelei Marinescu cu versurile colegilor de generäie era, poate, doar o anumita calofilie barbiana a formei, la care va renun¿a pe parcurs. Cu optzeci¿tii are autoarea Blindajului final ¿i mai püine lucruri în comun, caci formula ei poetica e tot ce poate fi mai strain înscenarilor textuale. E explicabil, äadar, faptul ca tocmai postura de outsider o recomanda pe Angela Marinescu drept mama absoluta a autenticismului românesc. (Alex Goldi¿)
Dieser Download kann aus rechtlichen Gründen nur mit Rechnungsadresse in A, B, BG, CY, CZ, D, DK, EW, E, FIN, F, GR, H, IRL, I, LT, L, LR, M, NL, PL, P, R, S, SLO, SK ausgeliefert werden.