La Facultatea de Filosofie din Bucure¿ti unde eram studen¿i exista pe atunci multa libertate în alegerea cursurilor pe care doream sa le urmam. Se afi¿a la începutul anului universitar o lista a cursurilor obligatorii ¿i op¿ionale, acestea din urma fiind majoritare. A¿a am descoperit cursul de Psihanaliza filosofica al profesorului Vasile Dem. Zamfirescu, despre care ¿tiam vag ca fusese unul dintre discipolii lui Constantin Noica. Atmosfera de libertate în care ne mi¿cam se regasea în totalitate aici. Cursul ne interesa atât prin con¿inutul lui - care adolescent n-a fost fascinat de psihanaliza! - cât ¿i prin rigoarea ¿i claritatea expunerii. De¿i nu mai predase pâna atunci, Vasile Dem. Zamfirescu era cu adevarat profesor. Seminariile erau însa ale noastre. Aici se iscau polemici, se propuneau interpretari insolite, se scriau ¿i se citeau eseuri inspirate de noile probleme ¿i lecturi. De obicei depäeam limitele temei propuse, astfel încât totul ar fi putut degenera într-un dialog al surzilor sau în divagäii sterile daca n-ar fi existat polul magnetic: profesorul. Nu numai ca el aducea, cu mult tact, discüia pe fagäul normal, la obiect, dar opiniile noastre, oricât de îndrazne¿e, vizau direct sau indirect aprobarea lui. Aceasta uneori venea, alteori nu, dar ceea ce conta pentru noi era faptul de a ne ¿ti ascultäi. Sim¿eam ca el poate sa vada în spusele noastre sau dincolo de ele personalitatea noastra întreaga. De aceea voiam sa dam totul în acele seminarii care treceau atât de repede, de¿i discüiile se prelungeau în pauze ¿i dupa încheierea lor.
Dieser Download kann aus rechtlichen Gründen nur mit Rechnungsadresse in A, B, BG, CY, CZ, D, DK, EW, E, FIN, F, GR, H, IRL, I, LT, L, LR, M, NL, PL, P, R, S, SLO, SK ausgeliefert werden.